Proba 14. FSP - Fortron iti pune PC-ul in miscare!

Carcasa era tãcutã la acea orã din noapte. Câteva fire de praf zburau ca fulgii în întuneric. Componentele se odihneau, dupa o zi lungã de lucru.  Liniştea rãsuna în aer, somnul se întindea ca o pãturã caldã, noaptea densã domnea orizontul.

 Însã un fulger a tãiat cerul, luminându-l. Radu se trezi, agitat. Furtuna se dezlãnţuia, zguduind copacii. Aprinse lumina şi deschise computerul. Deschise jocul lui preferat, ca sã îi abatî gândul de la furtunã. Însã la urmãtorul fulger, întunericul s-a lãsat peste tot cartierul. Un întuneric mut, aducãtor de panicã. Dupã câteva secunde, reveni în fortã. Radu respirã uşurat. Chiar şi în siguranţa casei lui, întunericul îi dãdea fiori. Încercã sã deschidã computerul, din nou şi din nou.


În interiorul carcasei domnea haosul.

-Cod rosu, o pierdem! Unu, doi, trei! Din nou! Unu, doi, trei!

Degeaba încercau prietene ei sã o resusciteze, era în zadar. Sursa fusese afectatã iremediabil.

-Ce mã fac acum? Se gândi Radu. Îmi trebuie o sursã Fortron perfomantã, una mai bunã calitativ decât rãposata, de la un producator FSP.

Începu sã butoneze telefonul, care era din fericire teafãr.

-Am nevoie de un magazin online la care sã gãsesc reduceri lacomponente!

Înãuntrul carcasei, componentele o plângeau pe credincioasa colegã ce pierduse lupta cu viaţa. Dar energia lor se scurgea cu fiecare secundã. Erau paralizate, fãrã o sursã care sã transforme curentul.

Radu gãsise! Magazinul Market Online. Şi fãrã sã stea pe gânduri, a şi plasat comanda, iar în doar câteva ore a ajuns la uşa lui. Solicitã deschiderea coletului. Totul era ok. Prompt şi profesionalist. Cu sursa la purtãtor, începu o complicate operaţie pe cord deschis, pentru înlocuirea sursei.

-Regele a murit! Trãiascã regele! Componentele reveniserã la viaţã.

În afara carcasei, Radu împacheta sursa veche cu grijã. Prima rãmâne mereu în minte: prima carte, prima iubitã, prima experienţã, prima sursã. O puse într-un sertar, pentru a-şi duce acolo somnul de veci. Nu îl lãsa sufletul sã o arunce.

-La revedere, prieten drag! Nu te voi uita!


Articol scris pentru SuperBlog 2015.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Proba 23. Tehnologia Philips, la picioarele tale

Imagine
Dicţionar de electrocasnice şi expresii sau Lucrurile fãrã de care nu pot trãi Filtru de cafea: acel obiect pe care îl vãd rar, pentru cã cel mai des îl utilizez cu ochii închişi de somn. Frigider : cuvânt ce provine din stomaticescul “mi-e foame” şi  este casa bunãtãţilor. Atunci când casa bunãtãţilor e goalã, şoarecii joacã pe masã. În acest caz şoarecele fiind livratorul de pizza. Aspirator : varianta scurtã a expresiei “mama, îmi faci şi mie curat în camera?” sursa Maşinã de spãlat : acel aparat de spãlat genţi, poşete şi pantofi. Probabil şi haine. sursa Oferteelectrocasnice :  veste bunã şi motiv pentru a achiziţiona un cuptor cu microunde şi un prãjitor de pâine. sursa  Robot de bucãtãrie : un robot care bucãtãreşte, nu? Nu? Grãtar : obiect des utilizat împreunã cu expresia ”de azi am intrat la regim!” sursa Fier de cãlcat : Obiect bun la casa omului, folosit pentru a întinde şi netezi haine. Uneori şi pã
Citiți mai multe

Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, si tu poti fi un mester priceput!

Imagine
De când mã ştiu, am iubit natura. Unii îşi doresc vile, lux şi nşpe mii de plasme. Eu vreau o cabanã de lemn pe un deal, o grãdinã cu de toate şi mulţi copaci. Oamenii au uitat importanţa copacilor, eu nu. Fotografie din arhiva personala  În urmã cu aproape zece ani am plantat un stejar la ţarã şi eram atât de încântatã, de ziceai cã am luat Nobelul. Era o nuieluşã atât de fragilã, încât pãrea cã orice vânt îl poate rupe. Îi puneam apã şi vorbeam cu el: “sã te faci mare şi frumos, sã faci umbra în curte!”. Când eram mica, o ajutam pe bunica la treburi prin curte: dãdeam de mâncare la pui, sãpam florile cu sãpãliga, iar când se culegea via eram prima. O boabã mergea în coş, una în stomac. Când nu fãceam diverse treburi în curte, mã urcam în copaci, îmi juleam genunchii, înotam în Argeş, alergam, îmi juleam din nou  genunchii, dar eram tot timpul cu zâmbetul pe buze. Una dintre activitãţile mele preferate era sã merg desculţã pe pãmântul proaspât arat. Masaj la tãlpi mai
Citiți mai multe

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune.
Citiți mai multe