Proba 3. Ce fel de stampila esti tu?


Oamenii folosesc foarte des expresia “Ce îţi e scris, în frunte ţi-e pus”. Uneori cu sensul din Biblie, dar cel mai des cu sensul “de ce îţi e fricã nu scapi”. Însã am constatat cu tristeţe cã ce cred alţii despre tine îţi e pus în frunte, scris cu litere de-o şchioapã, bolduit şi subliniat pe deasupra, mai degrabã decât ce îţi e scris.

Spre exemplu, un copil care îşi exprimã sentimentele negative, care spune ”lasã-mã în pace!” sau “nu îmi place de tine” e automat un copil rãu. Şi i se ştampileazã asta pe frunte. Cum se va comporta? Conform etichetei. Ca un copil rãu. Iar ceea ce este şi mai trist, nu se va mai apãra în faţa adulţilor, daca a fost implicat într-un conflict în care nu el sau nu numai el este de vinã.

Sã vã dau un exemplu din lumea oamenilor mari: un avocat.  Un avocat bun în ceea ce face, care are şi o voce minunatã. Într-o zi, vrea sã facã muzicã. Poate ca hobby, poate vrea sã îşi schimbe profesia. Va auzi de la multe persoane : “Pãi, tu eşti avocat, nu cântãreţ!”. Pentru cã are în frunte eticheta.

Personal, cred cã un om este atât de complex, are atâtea calitãţi, sentimente şi dorinţe ascunse, încât poate nici într-o viaţã nu îl descoperi în întregime.
Nu putem sã afişãm tot ceea ce suntem, iese la suprafaţã doar ce e predominant, dar cred cã ar trebui sã ne personalizãm eticheta, astfel încât sã cuprindã un complex de componente şi sã ne lase mereu o portiţã de ieşire din ceea se se presupune cã am fi, sã putem zbura spre cine suntem.



Am privit zece minute la o paginã cu opt ştampile. Cine sunt eu? Sunt toate cele opt şi încã optzeci şi opt în plus.  Astãzi sunt diplomatã, mâine poate voi fi naturalã. Ieri nu ştiu cine am fost, nu are importanţã, privesc doar spre azi, spre clipã, şi spre mâine, care vine ca un dar, nu ca un dat şi aduce o multitudine de oportunitãţi.


Dar dintre toate, de cele mai multe ori sunt  ştampila aerianã: cu capul sus, mereu la înãlţime, gata pentru noi provocãri, uitându-mã de sus la cei care sunt mai jos doar atunci când e nevoie sã le întind o mânã, sã îi ajut sã se rdice.


Articol scris pentru SuperBlog 2015

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Proba 23. Tehnologia Philips, la picioarele tale

Imagine
Dicţionar de electrocasnice şi expresii sau Lucrurile fãrã de care nu pot trãi Filtru de cafea: acel obiect pe care îl vãd rar, pentru cã cel mai des îl utilizez cu ochii închişi de somn. Frigider : cuvânt ce provine din stomaticescul “mi-e foame” şi  este casa bunãtãţilor. Atunci când casa bunãtãţilor e goalã, şoarecii joacã pe masã. În acest caz şoarecele fiind livratorul de pizza. Aspirator : varianta scurtã a expresiei “mama, îmi faci şi mie curat în camera?” sursa Maşinã de spãlat : acel aparat de spãlat genţi, poşete şi pantofi. Probabil şi haine. sursa Oferteelectrocasnice :  veste bunã şi motiv pentru a achiziţiona un cuptor cu microunde şi un prãjitor de pâine. sursa  Robot de bucãtãrie : un robot care bucãtãreşte, nu? Nu? Grãtar : obiect des utilizat împreunã cu expresia ”de azi am intrat la regim!” sursa Fier de cãlcat : Obiect bun la casa omului, folosit pentru a întinde şi netezi haine. Uneori şi pã
Citiți mai multe

Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, si tu poti fi un mester priceput!

Imagine
De când mã ştiu, am iubit natura. Unii îşi doresc vile, lux şi nşpe mii de plasme. Eu vreau o cabanã de lemn pe un deal, o grãdinã cu de toate şi mulţi copaci. Oamenii au uitat importanţa copacilor, eu nu. Fotografie din arhiva personala  În urmã cu aproape zece ani am plantat un stejar la ţarã şi eram atât de încântatã, de ziceai cã am luat Nobelul. Era o nuieluşã atât de fragilã, încât pãrea cã orice vânt îl poate rupe. Îi puneam apã şi vorbeam cu el: “sã te faci mare şi frumos, sã faci umbra în curte!”. Când eram mica, o ajutam pe bunica la treburi prin curte: dãdeam de mâncare la pui, sãpam florile cu sãpãliga, iar când se culegea via eram prima. O boabã mergea în coş, una în stomac. Când nu fãceam diverse treburi în curte, mã urcam în copaci, îmi juleam genunchii, înotam în Argeş, alergam, îmi juleam din nou  genunchii, dar eram tot timpul cu zâmbetul pe buze. Una dintre activitãţile mele preferate era sã merg desculţã pe pãmântul proaspât arat. Masaj la tãlpi mai
Citiți mai multe

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune.
Citiți mai multe