Proba 10. Fericirea intr-o cana


sursa foto

Culcuşitã în fotoliul meu de lângã fereastrã, privesc ploaia care se revarsã hotãrâtã pe pãmânt. Fulgerele lumineazã din când în când cerul, iar vântul dezgoleşte copacii de cele câteva frunze arãmii care nu cãzuserã deja.

Ce bine e  sã te uiţi la ploaie, când eşti în casã şi îţi e cald! Iarna a luat trenul cãtre  oraşul nostru şi va ajunge în curând. Şi cum nu se poate iarnã fãrã ceai cald, am trecut astãzi pe la magazinul de cãni şi am cumpãrat o canã drãguţã, îmbrãcatã în hãinuţã mov şi un pachet de ceai parfumat cu ghimbir.

Mã culcuşesc mai bine în fotoliu, când se aude un tunet destul de aproape. Sorb din ceai şi sunt uşor euforicã, de parcã aroma ceaiului şi ploaia şi-au propus sã mã poarte pe alt tãrâm, pe cel al copilãriei, al jocurilor “de-a v-aţi ascuns” şi “ţarã, ţarã, vrem ostaşi”.

Aroma copilãriei m-a acaparat. Amintirile îşi fac apariţia una dupã alta: cana fratelui meu de când avea patru ani- nu bea niciodatã din ea, însã îl însoţea peste tot, fiind jucãria preferatã. Mare a fost drama când jucãria preferatã s-a spart.  Îmi amintesc şi de verişoara mea, care nu a vrut sã îşi împartã cana de ceai cu biscuiţi cu fratele meu mai mare, motiv pentru care a stat închisã în garaj o orã. 

fotografie din arhiva personala
Îmi amintesc vacanţele de iarnã la ţarã, când intram abia seara înfriguraţi în casã, dupã o zi de joacã în zãpadã, bãtaie cu bulgãri şi sãniuş. Ne înghesuiam toţi lângã sobã, iar bunica ne dãdea ceai cald şi covrigi încãlziţi pe plitã.

Ce frumos şi simplu este totul, atunci când eşti copil! Toţi verii îmi erau alãturi, la jocuri şi boacãne; acum sunt departe şi au uitat de prietenia care ne lega. Bunica era mereu acolo, puternicã, dar blândã, cu o canã de ceai în mânã şi cu o vorbã bunã. Abia când a fost prea târziu am realizat cã nu va fi veşnic lângã noi.

Aroma ceaiului m-au purtat pe meleaguri demult apuse, în vremurile inocenţei. Aş fi vrut sã rãmân pentru totdeauna captivã acolo, dar ceaiul s-a rãcit şi am revenit la realitate.

Articol scris pentru SuperBlog 2015


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Proba 23. Tehnologia Philips, la picioarele tale

Imagine
Dicţionar de electrocasnice şi expresii sau Lucrurile fãrã de care nu pot trãi Filtru de cafea: acel obiect pe care îl vãd rar, pentru cã cel mai des îl utilizez cu ochii închişi de somn. Frigider : cuvânt ce provine din stomaticescul “mi-e foame” şi  este casa bunãtãţilor. Atunci când casa bunãtãţilor e goalã, şoarecii joacã pe masã. În acest caz şoarecele fiind livratorul de pizza. Aspirator : varianta scurtã a expresiei “mama, îmi faci şi mie curat în camera?” sursa Maşinã de spãlat : acel aparat de spãlat genţi, poşete şi pantofi. Probabil şi haine. sursa Oferteelectrocasnice :  veste bunã şi motiv pentru a achiziţiona un cuptor cu microunde şi un prãjitor de pâine. sursa  Robot de bucãtãrie : un robot care bucãtãreşte, nu? Nu? Grãtar : obiect des utilizat împreunã cu expresia ”de azi am intrat la regim!” sursa Fier de cãlcat : Obiect bun la casa omului, folosit pentru a întinde şi netezi haine. Uneori şi pã
Citiți mai multe

Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, si tu poti fi un mester priceput!

Imagine
De când mã ştiu, am iubit natura. Unii îşi doresc vile, lux şi nşpe mii de plasme. Eu vreau o cabanã de lemn pe un deal, o grãdinã cu de toate şi mulţi copaci. Oamenii au uitat importanţa copacilor, eu nu. Fotografie din arhiva personala  În urmã cu aproape zece ani am plantat un stejar la ţarã şi eram atât de încântatã, de ziceai cã am luat Nobelul. Era o nuieluşã atât de fragilã, încât pãrea cã orice vânt îl poate rupe. Îi puneam apã şi vorbeam cu el: “sã te faci mare şi frumos, sã faci umbra în curte!”. Când eram mica, o ajutam pe bunica la treburi prin curte: dãdeam de mâncare la pui, sãpam florile cu sãpãliga, iar când se culegea via eram prima. O boabã mergea în coş, una în stomac. Când nu fãceam diverse treburi în curte, mã urcam în copaci, îmi juleam genunchii, înotam în Argeş, alergam, îmi juleam din nou  genunchii, dar eram tot timpul cu zâmbetul pe buze. Una dintre activitãţile mele preferate era sã merg desculţã pe pãmântul proaspât arat. Masaj la tãlpi mai
Citiți mai multe

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune.
Citiți mai multe