Nu ne dam mari pentru ca citim, nu facem provocari cu carti din aroganta!

Am citit mai multe articole care au aparut ca reactie la provocarea de pe facebook cu 10 carti care te-au marcat. Bineinteles ca m-am ofuscat cand toti cei care au facut provocarea au fost acuzati de aroganta.

Am inteles ideea: niste idioti analfabeti au preluat provocarea, au dat un search rapid ca sa afle "ce carti te fac destept" si au alcatuit lista de 10 carti preferate, pac, share pe facebook.

Dar, dragi bloggeri jurnalisti si ce mai sunteti, care ati observat aroganta si impertinenta noastra de a posta carti pe facebook, nu vedeti copacii din cauza padurii.

Provocarea asta nu e cu nimic diferita de "top 10: cele mai frumoase vedete", "top10: cele mai frumoase filme", etc. E ca si cum X face un top cu cele mai bune 10 prajituri pe care le-a mancat, eu vad topul, zic "ba, yo n-am mancat niciodata Cremsnit, ia sa imi iau, sa vad de ce zice asta ca e asa bun" apoi il trag de maneca si pe Z, sa zica si el ce prajituri ii plac.

Provocarea nu a fost lansata si nu a fost acceptata de majoritatea oamenilor din aroganta, ci mai mult ca schimb de experienta si pentru a avea parte de recomandari de la oameni care ti se par ok. Daca o sa va uitati la oameni normali care au postat asta, veti vedea ca nu au pus numai clasici. Da, poate au pus si din aia, ca sunt "grei" si te marcheaza, nu pentru ca sunt "grei" si buni sa te lauzi.

Nu inteleg: este absolut normal sa scrii pe facebook ce vacanta exotica ai avut, ce mancare buna ai mancat ca un porc aseara si la ce restaurant scump, Doamne fereste sa omiti asta, ce femeie buna ai futut, ce casa misto ti-ai luat, ce copil frumos ai facut, ce nunta ca-n povesti ai avut, ce cacaturi ai mai facut in viata ta plictisitoare, de care nu ii pasa nimanui, dar, bai, ce inseamna aroganta asta, sa postezi ce carti ai citit?

Daca tot vreti sa comentati in legatura cu o provocare cretina si aroganta, uitati-va la ice bucket challenge.

Comentarii

alexander a spus…
Iti poti da seama ca acele topuri sunt egale cu zero cand urmaresti explicatiile oferite. Uneori sunt penibili, alteori nici macar.
7 octombrie 2014 la 04:50
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Proba 23. Tehnologia Philips, la picioarele tale

Imagine
Dicţionar de electrocasnice şi expresii sau Lucrurile fãrã de care nu pot trãi Filtru de cafea: acel obiect pe care îl vãd rar, pentru cã cel mai des îl utilizez cu ochii închişi de somn. Frigider : cuvânt ce provine din stomaticescul “mi-e foame” şi  este casa bunãtãţilor. Atunci când casa bunãtãţilor e goalã, şoarecii joacã pe masã. În acest caz şoarecele fiind livratorul de pizza. Aspirator : varianta scurtã a expresiei “mama, îmi faci şi mie curat în camera?” sursa Maşinã de spãlat : acel aparat de spãlat genţi, poşete şi pantofi. Probabil şi haine. sursa Oferteelectrocasnice :  veste bunã şi motiv pentru a achiziţiona un cuptor cu microunde şi un prãjitor de pâine. sursa  Robot de bucãtãrie : un robot care bucãtãreşte, nu? Nu? Grãtar : obiect des utilizat împreunã cu expresia ”de azi am intrat la regim!” sursa Fier de cãlcat : Obiect bun la casa omului, folosit pentru a întinde şi netezi haine. Uneori şi pã
Citiți mai multe

Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, si tu poti fi un mester priceput!

Imagine
De când mã ştiu, am iubit natura. Unii îşi doresc vile, lux şi nşpe mii de plasme. Eu vreau o cabanã de lemn pe un deal, o grãdinã cu de toate şi mulţi copaci. Oamenii au uitat importanţa copacilor, eu nu. Fotografie din arhiva personala  În urmã cu aproape zece ani am plantat un stejar la ţarã şi eram atât de încântatã, de ziceai cã am luat Nobelul. Era o nuieluşã atât de fragilã, încât pãrea cã orice vânt îl poate rupe. Îi puneam apã şi vorbeam cu el: “sã te faci mare şi frumos, sã faci umbra în curte!”. Când eram mica, o ajutam pe bunica la treburi prin curte: dãdeam de mâncare la pui, sãpam florile cu sãpãliga, iar când se culegea via eram prima. O boabã mergea în coş, una în stomac. Când nu fãceam diverse treburi în curte, mã urcam în copaci, îmi juleam genunchii, înotam în Argeş, alergam, îmi juleam din nou  genunchii, dar eram tot timpul cu zâmbetul pe buze. Una dintre activitãţile mele preferate era sã merg desculţã pe pãmântul proaspât arat. Masaj la tãlpi mai
Citiți mai multe

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune.
Citiți mai multe