A fi sau a nu fi un bun lider

Zilele trecute vorbeam cu S. despre lideri. Mai exact, ne contraziceam in legatura cu o anumita persoana: ea spunea ca acea persoana este un bun lider, eu, ca nu este.
Din punctul meu de vedere, un bun lider trebuie sa aiba 3 calitati:
  • sa stie sa spuna "bravo"

Cum adica sa stie sa spuna bravo? Un lider care nu spune niciodata "bravo" poate avea doua motive: fie nu crede ca tu ai nevoie de asta, fie nu crede ca el are nevoie de asta.

Daca team leaderul te vede ca esti bun in ceea ce faci, poate trai cu impresia ca tu stii asta, deci nu e nevoie ca el sa ti-o spuna. Nu e neaparat ca tu sa fii neincrezator, ca sa ai nevoie de acel "bravo". Poate tu stii ca esti bun in ceea ce faci si vrei sa primesti un feedback pentru a vedea ca si el stie lucrul asta, ca sunteti pe aceeasi lungime de unda.
Cum adica "fie nu crede ca el are nevoie de asta?". E o vorba, stiti, "da-i putere unui om, pentru a vedea cine e cu adevarat.". Pai, de ce sa te laude pe tine? Ca sa creada lumea ca esti mai bun decat el? Daca intr-o zi vei vrea sa ii iei locul? Daca el te lauda pe tine, pe el cine il lauda? Cum sa recunoasca un lider ca tu esti bun, daca nu este sigur pe calitatile si competentele sale? Nu, el iti va da in cap de fiecare data cand vede ca te ridici prea mult, ca esti mai bun decat el, ca sa aiba locul asigurat, sa nu cumva sa se prinda cineva ca esti mai destept decat el.

  • sa admita cand a gresit
 Pentru inceput, sa admita ca nu e perfect, ca nu e Dumnezeu sau vreun alt soi de Zeu, in consecinta, nu le stie pe toate. Ca si lider, modelul personal este important. Daca tu faci o greseala si dai vina pe un subaltern, in loc sa ti-o asumi, cum vrei sa ai parte de vreun strop de respect? Cum vrei sa strunesti o echipa si sa ii impiedici din a se manca intre ei ca lupii? Cum vrei ca intr-o sedinta sa intrebi "cine a facut cutare lucru" si sa recunoasca cel vinovat, daca tu nu ai fost capabil sa iti recunosti o greseala minora?
Un bun lider poate spune "imi pare rau", cu usurinta cu care spune "nu stiu". Pentru ca la urma urmei nu e atat de important ca nu stiu, e mai important ca o sa aflu. Dar sindromul sefiei e mare.
Daca esti un lider care nu admite ca a gresit, vei avea ocazia sa te umfli in pene si sa te crezi cel mai bo$$, dar sa nu te miri cand o sa intri in birou, iar discutiile purtate pana atunci se vor opri brusc, sau cand un pupuincurist iti va spune ca intreaga eschipa iti zambeste in fata, dar pe la spate iti iau neamul si mortii cu randul. Vei fi un lider respectat cu forta si barfit la greu. Si ghici ce? O meriti.
 
  • sa fie empatic
Un lider empatic va castiga respectul echipei garantat. Desigur, fiind intelegator, poate fi luat de prost, dar se presupune ca are ceva in cap daca a ajuns team leader (o presupunere cam proasta in multe cazuri de nepotism). Teoretic, un team leader poate "citi" cu usurinta oamenii, deci va sti daca te duci la el cu o problema adevarata sau daca ai de gand sa il iei de fraier, deci automat stie cand sa fie empatic si cand nu.

Astea trei calitati sunt vitale pentru un lider. Ar mai fi desigur, sa stie cu ce se mananca jobul lui, sa fie spontan fara sa fie impulsiv, sa nu fie rigid, sa zambeasca, sa rada la glumele subalternilor, chiar si la cele porcoase, pentru ca desi rasul si glumele nu se afla in fisa postului, nici nu sunt interzise, insa in acelasi timp, sa stie sa se impuna. Insa dupa parerea mea, daca un lider are aceste trei calitati descrise mai sus, restul vine de la sine.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Proba 23. Tehnologia Philips, la picioarele tale

Imagine
Dicţionar de electrocasnice şi expresii sau Lucrurile fãrã de care nu pot trãi Filtru de cafea: acel obiect pe care îl vãd rar, pentru cã cel mai des îl utilizez cu ochii închişi de somn. Frigider : cuvânt ce provine din stomaticescul “mi-e foame” şi  este casa bunãtãţilor. Atunci când casa bunãtãţilor e goalã, şoarecii joacã pe masã. În acest caz şoarecele fiind livratorul de pizza. Aspirator : varianta scurtã a expresiei “mama, îmi faci şi mie curat în camera?” sursa Maşinã de spãlat : acel aparat de spãlat genţi, poşete şi pantofi. Probabil şi haine. sursa Oferteelectrocasnice :  veste bunã şi motiv pentru a achiziţiona un cuptor cu microunde şi un prãjitor de pâine. sursa  Robot de bucãtãrie : un robot care bucãtãreşte, nu? Nu? Grãtar : obiect des utilizat împreunã cu expresia ”de azi am intrat la regim!” sursa Fier de cãlcat : Obiect bun la casa omului, folosit pentru a întinde şi netezi haine. Uneori şi pã
Citiți mai multe

Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, si tu poti fi un mester priceput!

Imagine
De când mã ştiu, am iubit natura. Unii îşi doresc vile, lux şi nşpe mii de plasme. Eu vreau o cabanã de lemn pe un deal, o grãdinã cu de toate şi mulţi copaci. Oamenii au uitat importanţa copacilor, eu nu. Fotografie din arhiva personala  În urmã cu aproape zece ani am plantat un stejar la ţarã şi eram atât de încântatã, de ziceai cã am luat Nobelul. Era o nuieluşã atât de fragilã, încât pãrea cã orice vânt îl poate rupe. Îi puneam apã şi vorbeam cu el: “sã te faci mare şi frumos, sã faci umbra în curte!”. Când eram mica, o ajutam pe bunica la treburi prin curte: dãdeam de mâncare la pui, sãpam florile cu sãpãliga, iar când se culegea via eram prima. O boabã mergea în coş, una în stomac. Când nu fãceam diverse treburi în curte, mã urcam în copaci, îmi juleam genunchii, înotam în Argeş, alergam, îmi juleam din nou  genunchii, dar eram tot timpul cu zâmbetul pe buze. Una dintre activitãţile mele preferate era sã merg desculţã pe pãmântul proaspât arat. Masaj la tãlpi mai
Citiți mai multe

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune.
Citiți mai multe