intamplari in autobuz

#intamplare 1: urc eu in autobuz pe la usa din fata (ceea ce urasc si nu fac niciodata, nu ma intrebati de ce am urcat pe acolo) si imi gasesc un loc oarecum confortabil in picioare, ma tin cu o mana de bara orizontala si cu cealalta mana de bara verticala. Si da, era nevoie sa ma tin cu ambele maini, pentru ca soferii de pe 226 conduc ca naiba, iti amesteca gandurile si micul dejun din stomac. Si se aseaza langa mine o stimabila doamna care incepe sa ma impinga subtil. Isi pune mana deasupra mainii mele, pe bara, si preseaza, in timp ce isi lasa o mare parte din greutate pe mine. Eu, incerc sa ma dau mai incoplo, si ma dau, si ma dau, pana nu mai am unde sa ma dau. Cantaresc variantele: daca ii spun sa nu ma mai impinga, o sa faca scandal, cum ca ea nu ma impingea si n-am chef. Daca o imping si eu, o sa faca scandal ca de ce o imping. Sa merg facuta sandvis pana la Romana nu pot, ca e drum lung si claustrofobia e mare.
Deci incerc sa nu ma mai dau la o parte niciun milimetru, nu o imping, dar imi mentin pozitia. Ea ma impinge mai vertiginos. Chestia asta se intampla cam un minut, apoi prind un gol si ma dau brusc la o parte de langa ea, catre locul gol. Doamna, luata prin surprindere, cade cam pana la jumatatea drumului catre podea, apoi se redreseaza. Ma uit la ea cu o privire naiva, flutur din gene, apoi ma intorc cu spatele si zambesc malefic. Ti-am facut-o!

#intamplare 2: dupa faza cu doamna care ma impingea, prind loc pe un scaun. Era dimineata devreme, soarele imi batea in fata, mie imi era somn si imi uitasem ochelarii de soare acasa. Ce ma gandesc: sunt abia la Eroilor. Pana la Romana mai e de mers, ia sa trag eu un pui de somn! Asa ca imi proptesc capul intr-o mana si dormitez. Urmatorul lucru pe care il aud este: "Va rog sa prezentati legitimatia de transport!". Eh, pe naiba, au venit si controlorii sa imi pertube mie somnul de frumusete. Deschid ochii lenes, vad o legitimatie la cativa centimetri de fata mea, scot cardul si il intind. Si cand in sfarsit binevoiesc sa ma uit la controlor, urmatorul meu gand este: "Tu de ce naibii te-ai angajat la controlori si nu la vreo firma de modelling, ceva?" Adica, pe bune, tipul era fucking gorgeous. Mi-a pierit si somnul cand l-am vazut, dar daca as mai fi adormit, pun pariu ca l-as fi visat.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Proba 23. Tehnologia Philips, la picioarele tale

Imagine
Dicţionar de electrocasnice şi expresii sau Lucrurile fãrã de care nu pot trãi Filtru de cafea: acel obiect pe care îl vãd rar, pentru cã cel mai des îl utilizez cu ochii închişi de somn. Frigider : cuvânt ce provine din stomaticescul “mi-e foame” şi  este casa bunãtãţilor. Atunci când casa bunãtãţilor e goalã, şoarecii joacã pe masã. În acest caz şoarecele fiind livratorul de pizza. Aspirator : varianta scurtã a expresiei “mama, îmi faci şi mie curat în camera?” sursa Maşinã de spãlat : acel aparat de spãlat genţi, poşete şi pantofi. Probabil şi haine. sursa Oferteelectrocasnice :  veste bunã şi motiv pentru a achiziţiona un cuptor cu microunde şi un prãjitor de pâine. sursa  Robot de bucãtãrie : un robot care bucãtãreşte, nu? Nu? Grãtar : obiect des utilizat împreunã cu expresia ”de azi am intrat la regim!” sursa Fier de cãlcat : Obiect bun la casa omului, folosit pentru a întinde şi netezi haine. Uneori şi pã
Citiți mai multe

Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, si tu poti fi un mester priceput!

Imagine
De când mã ştiu, am iubit natura. Unii îşi doresc vile, lux şi nşpe mii de plasme. Eu vreau o cabanã de lemn pe un deal, o grãdinã cu de toate şi mulţi copaci. Oamenii au uitat importanţa copacilor, eu nu. Fotografie din arhiva personala  În urmã cu aproape zece ani am plantat un stejar la ţarã şi eram atât de încântatã, de ziceai cã am luat Nobelul. Era o nuieluşã atât de fragilã, încât pãrea cã orice vânt îl poate rupe. Îi puneam apã şi vorbeam cu el: “sã te faci mare şi frumos, sã faci umbra în curte!”. Când eram mica, o ajutam pe bunica la treburi prin curte: dãdeam de mâncare la pui, sãpam florile cu sãpãliga, iar când se culegea via eram prima. O boabã mergea în coş, una în stomac. Când nu fãceam diverse treburi în curte, mã urcam în copaci, îmi juleam genunchii, înotam în Argeş, alergam, îmi juleam din nou  genunchii, dar eram tot timpul cu zâmbetul pe buze. Una dintre activitãţile mele preferate era sã merg desculţã pe pãmântul proaspât arat. Masaj la tãlpi mai
Citiți mai multe

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune.
Citiți mai multe