Proba 24. Dream Car Art Contest

Undeva, pe o stradã a Bucureştiului, se aflã o clãdire cu douã etaje, cu pereţii exteriori roşii şi tavanul verde plin de turnueţe în stil japonez. Pe uşã ne întâmpinã, lipitã, fotografia unei gheişe.

Ȋn mod evident, atrage atenţia. Oamenii vor sã ştie ce e cu ea. Aşa ca, mânat de curiozitate, omul nostru intrã şi el acolo. Și nimereşte într-un fel de magazin de suveniruri. Primul lucru pe care îl vede este pisica aurie ce dã din lãbuţã. Un tip îmbrãcat în samurai se prezintã ca fiind Akira, ghidul localului, şi îi spune cã pisica se numeşte Maneki Neko şi este aducãtoare de noroc. Apoi îl întreabã dacã vrea sã îi prezinte locul.

Vrea. O fi mâncat curiozitatea pisica, dar pisica aia a murit fericitã. Aşa cã se lasã plimbat într-o încãpere-muzeu al literaturii japoneze, într-o salã de spectacol, unde câteva gheişe danseazã, apoi, la etaj, unde se aflã un restaurant cu specific japonez.

Miroase grozav, iar omul nostru se aşeazã la masã. Ȋmpreunã cu meniul, îi este adus şi un pliant:



Comandã un sekihan, adicã orez amestecat cu fasole azuki, gândindu-se la bãieţelul sãu de şapte ani, care viseazã sã cãlãtoreascã prin toatã lumea cãlare pe un dinozaur. Cu imaginaţia lui, ar putea desena un dinozaur-maşinã care sã îl ducã în Japonia.

“Da, sigur îl voi încuraja sã participe la Dream Car Art Contest”, meditã el în timp ce aştepta mâncarea.

Articol scris in cadrul concursuui SuperBlog2013

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Proba 23. Tehnologia Philips, la picioarele tale

Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, si tu poti fi un mester priceput!

Pãrându-mi rãu de adolescenţã