Proba 20. Calatorie virtuala prin Vila Alpin din Straja

Vine iarna. Iar asta nu e deloc o veste bunã pentru mine. Aş putea spune, fãrã exagerare, cã eu iarna hibernez. Nu ies din casã decât dacã e abosolut necesar, citesc vreo 30 de cãrţi în trei luni, beau ceaiuri calde peste ceaiuri calde, privesc de la fereastrã cum ninge, fãrã absolut nicio dorinţã sã ies afarã, sã ating chestia albã şi rece sub formã de fulgi.


Anul acesta va fi altfel. Vreau sã fie altfel. Ȋmi voi face curaj sã ies din vizuinã şi sã trãiesc iarna. Cât de rãu poate fi?

Aşa cã voi merge la munte. Iarna. La Ski. Voi lua contact cu chestia albã şi rece.

Ȋn vederea vacanţei, caut detalii despre diverse staţiuni de munte şi cazare.
Astfel ajung pe site-ul vilei Alpin şi aflu de sejurul la Straja. E un site bine structurat, care îţ pune la dispoziţie toate informaţiile de care ai nevoie.



Vizitez pagina dedicatã pârtiilor de Ski. Apoi trec prin toatã galleria foto şi mã opresc la Schitul Straja. Revin pe prima paginã sã caut mai multe detalii.
Astfel, aflu despre canalele energetice. Asta mã atrage, pentru cã de când mã ştiu, am fost conectatã cu spiritualitatea aşa cum puţini oameni sunt.

Și cum nu cred în coincidenţe, realizez cã nu întãmplãtor am aflat despre cantonamentul Straja şi despre unicitatea locului. Cred cu tãrie cã în acel loc voi ajunge sã accesez partea din mine care mã conecteazã cu divinul.

Mai fac un tur pe site, cu toate cã sunt deja convinsã. Voi merge acolo. Mi-ar fi pãcut ca site-ul sã fie ceva mai colorat, iar reclamele la tabãra de aventurã Viaţa sã fie mai mari şi mai în josul paginii. 

De asemenea, aş fi vrut sã vãd meniul restaurantului, ca sã aflu exact ce mâncãruri au, pentru cã eu, una, nu sunt mare fan al mâncãrurilor tradiţionale.


 Mi-aş dori sã gãsesc în meniu şi peşte, salate, pui, nu doar cârnaţi şi sarmale şi alte chestii tradiţionale. Iar la desert, nu vreau sã aud de plãcinta cu dovleac sau cu mere, pentru cã am mâncat atât de multã la viaţa mea, încât nu mai suport nici mãcar o porţie acum. Ȋnsã nu aş spune nu unei porţii de Tiramisu. Sau doua. Sau trei.


Ȋn fine, n-o sã mor acum de la mâncare. O sã iau doar ceva proporţii.

Articol scris in cadrul concursului SuperBlog2013
Sursa fotografiilor: alpinstraja.ro

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Proba 23. Tehnologia Philips, la picioarele tale

Imagine
Dicţionar de electrocasnice şi expresii sau Lucrurile fãrã de care nu pot trãi Filtru de cafea: acel obiect pe care îl vãd rar, pentru cã cel mai des îl utilizez cu ochii închişi de somn. Frigider : cuvânt ce provine din stomaticescul “mi-e foame” şi  este casa bunãtãţilor. Atunci când casa bunãtãţilor e goalã, şoarecii joacã pe masã. În acest caz şoarecele fiind livratorul de pizza. Aspirator : varianta scurtã a expresiei “mama, îmi faci şi mie curat în camera?” sursa Maşinã de spãlat : acel aparat de spãlat genţi, poşete şi pantofi. Probabil şi haine. sursa Oferteelectrocasnice :  veste bunã şi motiv pentru a achiziţiona un cuptor cu microunde şi un prãjitor de pâine. sursa  Robot de bucãtãrie : un robot care bucãtãreşte, nu? Nu? Grãtar : obiect des utilizat împreunã cu expresia ”de azi am intrat la regim!” sursa Fier de cãlcat : Obiect bun la casa omului, folosit pentru a întinde şi netezi haine. Uneori şi pã
Citiți mai multe

Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, si tu poti fi un mester priceput!

Imagine
De când mã ştiu, am iubit natura. Unii îşi doresc vile, lux şi nşpe mii de plasme. Eu vreau o cabanã de lemn pe un deal, o grãdinã cu de toate şi mulţi copaci. Oamenii au uitat importanţa copacilor, eu nu. Fotografie din arhiva personala  În urmã cu aproape zece ani am plantat un stejar la ţarã şi eram atât de încântatã, de ziceai cã am luat Nobelul. Era o nuieluşã atât de fragilã, încât pãrea cã orice vânt îl poate rupe. Îi puneam apã şi vorbeam cu el: “sã te faci mare şi frumos, sã faci umbra în curte!”. Când eram mica, o ajutam pe bunica la treburi prin curte: dãdeam de mâncare la pui, sãpam florile cu sãpãliga, iar când se culegea via eram prima. O boabã mergea în coş, una în stomac. Când nu fãceam diverse treburi în curte, mã urcam în copaci, îmi juleam genunchii, înotam în Argeş, alergam, îmi juleam din nou  genunchii, dar eram tot timpul cu zâmbetul pe buze. Una dintre activitãţile mele preferate era sã merg desculţã pe pãmântul proaspât arat. Masaj la tãlpi mai
Citiți mai multe

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune.
Citiți mai multe