Proba 8. Care este adevaratul secret al seductiei?

Parfumul meu preferat ne-a provocat din nou la seducţie.

Aşa cã, sã vã spun pãrerea mea despre flirt şi cucerire.

Majoritatea tipelor, atunci când se îndrãgostesc, se schimbã radical, intrã într-un rol de femeie perfecta, comportându-se aşa cum cred ele cã ar trebui sã fie pentru a-l da pe spate pe EL.

Eu le-aş întreba: “Ok, şi cât timp crezi cã îi va lua sã realizeze cã de fapt tu nu eşti aşa? Nu e mai bine sã te placã pentru ceea ce eşti, decât pentru o mascã bine lucratã, purtatã cu stoicism?”

Anul trecut, când am avut de scris despre seducţie, habar nu aveam ce sã scriu, pentru cã eu nu îmi fac scenarii, nu mã transform atunci când vreau sã cuceresc, nu mã schimb în niciun fel. Sunt doar eu, aceeaşi eu ca în fiecare zi.

Asta nu înseamnã cã merg la prima întâlnire îmbrãcatã într-un sac de cartofi şi cu un cuib de cuci în cap. Nu fac asta pentru cã nu e genul meu sã merg undeva neîngrijitã. Dar ca şi comportament, nu schimb nimic. Mã comport la prima întâlnire şi înainte de ea, aşa cum voi fi şi la a zecea întâlnire, aşa cum sunt eu în fiecare zi. Sinceritatea, naturaleţea, spontaneitatea, acestea sunt adevãratele arme ale seducţiei, pe care prea puţini le cunosc.

Psihologia m-a învãţat cã aspectul exterior conteazã foarte puţin. Mult mai important este cum cred eu cã arãt, cum mã simt. Ȋncrederea, imaginea de sine, stima de sine, toate construiesc felul în care suntem percepuţi.

Am vãzut de multe ori tipe care…hai sã zicem cã nu arãtau prea mine, însoţite de tipi incredibili. Atunci când se strâng mai multe fete invidioase la o bârfã mica şi o cafea, replica rãutãcioasã “ce-o fi vãzut la ea?” este la ordinea zilei.

Pãi, a vãzut la ea ce a vrut ea sã vadã, a vãzut-o aşa cum se vede ea. Cam aşa, ca în fotografiile alãturate.

Când eram în facultate, ne-a spus o profesoarã o poveste foarte tare: un tip s-a dus la bancã pentru a depune nişte bani. Foarte încrezãtor şi zâmbitor, a vorbit cu toatã lumea de acolo, despre vreme, despre sãrbãtorile ce se apropiau, etc. Tipa a numãrat banii, i-a spus cã e totul ok, apoi el a plecat. Ceea ce e mai mult decât ciudat e cã bancnotele pe care el le-a depus în cont erau doar nişte foi albe de hârtie. El a crezut cu tãrie cã sunt bani şi aşa au fãcut şi funcţionarii de la bancã.

Aşa e şi cu seducţia: ceea ce crezi despre tine, asta şi transmiţi celor din jur. O femeie poate fi incredibil de frumoasã, de atrãgãtoare, dacã nu are încredere în ea, şi mai mult, dacã are impresia cã nu meritã nimic, asta va primi: nimic.


Puţine lucruri din viaţã “ţi se întâmplã”. Majoritatea, bune sau rele, sunt atrase cãtre tine, pentru cã ai impresia cã le meriţi.

 Articol scris in cadrul concursului SuperBlog2013

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Proba 23. Tehnologia Philips, la picioarele tale

Imagine
Dicţionar de electrocasnice şi expresii sau Lucrurile fãrã de care nu pot trãi Filtru de cafea: acel obiect pe care îl vãd rar, pentru cã cel mai des îl utilizez cu ochii închişi de somn. Frigider : cuvânt ce provine din stomaticescul “mi-e foame” şi  este casa bunãtãţilor. Atunci când casa bunãtãţilor e goalã, şoarecii joacã pe masã. În acest caz şoarecele fiind livratorul de pizza. Aspirator : varianta scurtã a expresiei “mama, îmi faci şi mie curat în camera?” sursa Maşinã de spãlat : acel aparat de spãlat genţi, poşete şi pantofi. Probabil şi haine. sursa Oferteelectrocasnice :  veste bunã şi motiv pentru a achiziţiona un cuptor cu microunde şi un prãjitor de pâine. sursa  Robot de bucãtãrie : un robot care bucãtãreşte, nu? Nu? Grãtar : obiect des utilizat împreunã cu expresia ”de azi am intrat la regim!” sursa Fier de cãlcat : Obiect bun la casa omului, folosit pentru a întinde şi netezi haine. Uneori şi pã
Citiți mai multe

Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, si tu poti fi un mester priceput!

Imagine
De când mã ştiu, am iubit natura. Unii îşi doresc vile, lux şi nşpe mii de plasme. Eu vreau o cabanã de lemn pe un deal, o grãdinã cu de toate şi mulţi copaci. Oamenii au uitat importanţa copacilor, eu nu. Fotografie din arhiva personala  În urmã cu aproape zece ani am plantat un stejar la ţarã şi eram atât de încântatã, de ziceai cã am luat Nobelul. Era o nuieluşã atât de fragilã, încât pãrea cã orice vânt îl poate rupe. Îi puneam apã şi vorbeam cu el: “sã te faci mare şi frumos, sã faci umbra în curte!”. Când eram mica, o ajutam pe bunica la treburi prin curte: dãdeam de mâncare la pui, sãpam florile cu sãpãliga, iar când se culegea via eram prima. O boabã mergea în coş, una în stomac. Când nu fãceam diverse treburi în curte, mã urcam în copaci, îmi juleam genunchii, înotam în Argeş, alergam, îmi juleam din nou  genunchii, dar eram tot timpul cu zâmbetul pe buze. Una dintre activitãţile mele preferate era sã merg desculţã pe pãmântul proaspât arat. Masaj la tãlpi mai
Citiți mai multe

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune.
Citiți mai multe