Proba 1: Toyota Corolla- Frumoasa cu un scop precis


Motorul toarce uşor în timp ce mergem cu vitezã pe autostradã. Ea e lângã mine, pe locul din dreapta. Simt cã e nervoasã. Cred ca şi locuitorii oraşului de dincolo de lanurile de grâu pe langã care trecem pot sã simtã, la câtã energie negativã emanã.

Tresar când  dã cu pumnul în torpedo.

-Hei, nu strivi Corolla de minuni a lumii!


-Iubeşti maşina asta? mã întreabã ea.

Probabil rãspunsul corect ar fi fost “nu, iubito, pe tine te iubesc mai mult decât orice, poţi sã distrugi minunãţia asta de maşinã, dã-i drumul, nu mã supãr.”

Numai cã, vedeţi voi, sunt un tip sincer şi spontan, aşa cã am spus:

-Desigur. E puternicã, sigurã,  şi frumoasã cu un scop precis. Ca tine.

-Opreşte, vreau sã cobor!

-Hmm, iubito, suntem pe autostradã, la cinci kilometri de cel mai apropiat oraş.

-Opreşte.

Pe jumãtate amuzat, pe jumãtate exasperat, trag pe dreapta.

-Nu vrei sã…

“Discutãm”, aş fi vrut sã spun, dar cuvintele îmi rãmân în gât, pentru cã ea coboarã şi trânteşte portiera.

Stau, numãr pânã la zece, mai aştept puţin şi mai numãr încã o datã. Poate reanalizeazã situaţia şi se întoarce. Nu, e încãpãţânatã ca un catâr.

Ok, accelerez şi merg mai departe.

Mãcar una dintre iubitele mele nu e geloasã şi iraţionalã. Cea care parcã alunecã pe autostradã, sub conducerea mea.

O picãturã de ploaie cade pe parbriz, apoi încã una şi încã una. Ȋntr-un minut, plouã torenţial. Corolla se adapteazã perfect oricarui tip de vreme, dar eu pentru iubita care a rãmas în ploaie pe autostradã îmi fac griji. Știind cã nu ar urca în maşinã dacã m-aş întoarce, îl sun pe amicul meu.

-Du-te şi ia-o pe nebunã de pe autostradã, cã o sã îngheţe acolo.

Cel puţin maşina mea nu mã lasã la greu. Pãcat cã nu pot sã mã însor cu ea.

 Articol scris in cadrul concursului SuperBlog2013.

 Sursa foto: toyota.ro

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Proba 23. Tehnologia Philips, la picioarele tale

Imagine
Dicţionar de electrocasnice şi expresii sau Lucrurile fãrã de care nu pot trãi Filtru de cafea: acel obiect pe care îl vãd rar, pentru cã cel mai des îl utilizez cu ochii închişi de somn. Frigider : cuvânt ce provine din stomaticescul “mi-e foame” şi  este casa bunãtãţilor. Atunci când casa bunãtãţilor e goalã, şoarecii joacã pe masã. În acest caz şoarecele fiind livratorul de pizza. Aspirator : varianta scurtã a expresiei “mama, îmi faci şi mie curat în camera?” sursa Maşinã de spãlat : acel aparat de spãlat genţi, poşete şi pantofi. Probabil şi haine. sursa Oferteelectrocasnice :  veste bunã şi motiv pentru a achiziţiona un cuptor cu microunde şi un prãjitor de pâine. sursa  Robot de bucãtãrie : un robot care bucãtãreşte, nu? Nu? Grãtar : obiect des utilizat împreunã cu expresia ”de azi am intrat la regim!” sursa Fier de cãlcat : Obiect bun la casa omului, folosit pentru a întinde şi netezi haine. Uneori şi pã
Citiți mai multe

Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, si tu poti fi un mester priceput!

Imagine
De când mã ştiu, am iubit natura. Unii îşi doresc vile, lux şi nşpe mii de plasme. Eu vreau o cabanã de lemn pe un deal, o grãdinã cu de toate şi mulţi copaci. Oamenii au uitat importanţa copacilor, eu nu. Fotografie din arhiva personala  În urmã cu aproape zece ani am plantat un stejar la ţarã şi eram atât de încântatã, de ziceai cã am luat Nobelul. Era o nuieluşã atât de fragilã, încât pãrea cã orice vânt îl poate rupe. Îi puneam apã şi vorbeam cu el: “sã te faci mare şi frumos, sã faci umbra în curte!”. Când eram mica, o ajutam pe bunica la treburi prin curte: dãdeam de mâncare la pui, sãpam florile cu sãpãliga, iar când se culegea via eram prima. O boabã mergea în coş, una în stomac. Când nu fãceam diverse treburi în curte, mã urcam în copaci, îmi juleam genunchii, înotam în Argeş, alergam, îmi juleam din nou  genunchii, dar eram tot timpul cu zâmbetul pe buze. Una dintre activitãţile mele preferate era sã merg desculţã pe pãmântul proaspât arat. Masaj la tãlpi mai
Citiți mai multe

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune.
Citiți mai multe