Postări

Se afișează postări din octombrie, 2013

Autosugestie

Imagine
Duminica am realizat ca am ramas in urma rau cu probele de la SuperBlog, asa ca le-am facut pe fuga si cam fara chef, ceea ce sigur se va vedea cand apar notele.

Multi concurenti au spus ca drama lor e termenul limita. Eu nu am depasit niciodata termenul limita, nici la SuperBlog, nici la orice altceva, in viata mea, daca stau bine sa ma gandesc.

Nici duminica nu depasisem termenul, mai aveam doua zile, dar mie mi se parea ca e asa tarziu...

Dupa ce le-am scris, mi-am pus cumva in cap ca urmatoarea proba o sa fie super tare si o sa am inspiratie sa o scriu instantaneu.

Sincer, in afara de cea de la Nemira, nu pot sa spun ca mi-a placut prea mult vreo proba.

Ok, si m-am tot gandit ce proba misto o sa fie urmatoarea si ce o sa mai scriu eu la ea.

A aparut astazi. Nu mi s-a parut fantastica. De fapt, habar nu aveam ce sa scriu.

Si in timp ce voiam sa intreb organizatorii ce fac daca nu am avut in viata mea cosuri, mi-a venit ideea.

Am deschis un word si am scris. Cuvintele imi veneau far…

Proba 15. Cosurile iti pot strica ziua!

Știu cã cel puţin zece femei mã vor blestema pentru ceea ce urmeazã sã spun, dar e adevãrul: nu am avut în viaţa mea coşuri. Mai am din an în paşte cãte un punct roşu ce seamãnã vag cu un coş, dar abia se observã şi trece în maxim douã zile.
Ȋn schimb, pot spune cã am trecut printr-un moment tragic-comic din cauza coşurilor altcuiva.
Ȋmplineam 20 de ani, mi s-a pãrut mie cã e o cifrã importantã, pentru cã schimb prefixul, aşa cã am decis cã trebuie sã marchez evenimentul cu o petrecere monstru.
Am rezervat mese în clubul meu preferat, am chemat o mulţime de oameni şi m-am pregãtit cum am ştiut mai bine.
Cu o jumãtate de orã înainte de plecare, mã sunã S.
-Eu nu pot sã vin.
Era sã îmi scot ochiul cu creionul dermatograf cu care îmi trasam conturul.
-Cum adicã, nu poţi? E o glumã, nu? Spune-mi cã e o glumã.
-Nu glumesc. Mi-a ieşit un coş uriaş fix între ochi.
-Un coş e motivul pentru care nu vii tu la ziua mea? Te omor.
-E groaznic, zici cã e Vezuviu chiar înainte sã erupã.
-Mişcã-te la mine, sã î…

Proba 14. Blogging cu umor

Imagine
Pentru proba sposorizata de Reeija, voi posta cateva fragmente din romanul meu "Ma sinucid maine". Romanul este inca nepublicat, (sper ca) este doar o chestiune de timp pana va vedea tiparul.
“Privind la librãrie, îmi amintesc de cum am fost cu Ana sã îmi iau o carte, în clasa a zecea. Ea se plimba printre rafturi, deschidea cãrţi la nimerealã şi citea cu voce tare un pasaj de pe la mijloc. Aşa alegea cãrţile: dacã îi plãcea ce a citit, cumpãra cartea. A nimerit un roman erotic şi a început sã citeascã o scenã de sex descrisã cu multe amãnunte. Râdeam şi acompaniam descrierea cu gemete, pânã a venit vânzãtoarea şi ne-a dat afarã. Ana insista cã vrea sã cumpere cartea, cã i-a plãcut. -Acum înţeleg la ce se referã oamenii când zic despre o carte “n-am putut s-o las din mânã”, a zis Ana, în timp ce fugeam de paznicul care alerga în doru’ lenii dupã noi.”

“Ȋntr-o zi, stãteam cu Elena, vecina şi amica ei la care dormeam eu, în faţa unei cabane care pãrea abandonatã. Alesesem locul pe…

Proba 13. Redescopera lumea dintr-un hibrid

Imagine
Mã urc la volan într-un Yaris Hibrid cu destinaţia: nicãieri. Sau peste tot. Oriunde aş putea sã scap de stress, obosealã şi frustrare. Ȋmi vine sã cred cã aş putea traversa şi oceanul cu maşina. Simt cã plutesc, într-o stare de euforie.



Respir adânc. Uitasem cât e de bine sã te relaxezi. Maşina asta aproape cã se conduce singurã.
Am intrat pe autostradã. Zâmbesc şi calc pedala de acceleraţie. Ȋn liniştea din interiorul maşinii, imi pot auzi gândurile.
Problemele par sã se minimalizeze acum, când sunt departe de ele. E posibil sã mã simt capabilã sã le fac faţã. Ȋn curând. Nu încã. Acum, vreau sã savurez drumul pe autostradã.

Ȋn curând voi ajunge la mare. Am ştiut cã mã duc acolo? Probabil. E ca atunci când te plimbi pe un drum cunoscut, iar picioarele te duc singure în locurile tale preferate. Doar cã e mai bine şi mai confortabil.
Briza mãrii, senzaţia de detaşare şi confortul maşinii îmi vor încãrca bateriile şi voi avea puterea sã înfrunt probleme şi sã ies din ele cu capul sus, câştigã…

Proba 12. Acasa la LuxuryGifts

Imagine
Astãzi am fost în vizitã la bunii mei prieteni LuxuryGifts.ro. Au organizat o petrecere de casã nouã.
Am savurat mâncãruri alese şi bãuturi fine, apoi a venit vremea despachetãrii cadourilor primite: un sfesnic argintat, un  set zaharniţã şi latierã din ceramicã, o vazã roşie cu ornament din argint, o lumânare parfumatã în suport pe aranjament cu ametist, pahare pentru şampanie cu cristale Swarovski şi un recipient argintat pentru dulceaţã.




Eu le-am dãruit un set simpatic de beţişoare pentru servit brânzeturi. A fost o petrecere elegantã. Noua casã e frumoasã, luxoasã. Dar mai mult decât locuinţa, m-a impresionat familia lor. Toţi cei şase membri sunt foarte primitori. Ȋn plus, se vede cã ţin mult unul la celãlalt.
Poţi avea cea mai mare şi mai luxoasã casã, asta conteazã mai puţin. Ceea ce e cu adevãrat important este sã ai un cãmin.
Cãldura casei lor, iubirea dintre membrii familiei şi dedicarea lor m-au convins cã au cu adevãrat un cãmin, genul de cãmin liniştit pe care ni-l dorim cu t…

Altfel de vlog

Imagine
Nu mi s-a mai intamplat de foarte mult timp sa am atatea chestii de facut si atat de putin timp liber. SuperBlogul imi mananca cea mai mare parte a timpului meu liber, Inca nu m-am decis daca sa ma retrag, ma mai gandesc.

Altceva voiam sa va zic: m-am apucat de video-blog, impreuna cu Miku.
Iata si primul clip:



Daca va place, va puteti abona, ca sa fiti la curent cu noutatile.


Proba 11. Jocurile copilariei versus jocurile vietii de adult

Imagine
Ȋmi amintesc şi acum dupã-amiezele din copilãria mea: ieşeam în faţa blocului şi mã jucam cu vecinii pânã se lãsa noaptea. Dintre toate jocurile, preferatul nostru şi totodatã spaima pãrinţilor era Frunza.
Ajungeam acasã cu genunchii juliţi şi cu hainele rupte, pentru cã scopul jocului era sã ne scoatem unii pe alţii din perimetrul desenat cu creta pe asfalt. Ne împingeam, ne trãgeam de haine, era un calvar. Destul de violent, jocul ãsta, acum realizez. Probabil din acest motiv ne şi plãcea sã îl jucãm: descãrcam prin intermediul sãu o parte din neplãcerile noastre de copii.
Cumva, am transpus unele dintre jocurile copilãriei în viaţa de adult: jucãm “baba oarba” fãrã sã ne dãm seama, atunci când suntem orbi la ceea ce se întâmplã în jurul nostru, “leapşa”, când fugim de responsabilitãţi şi încercãm sã le pasãm subtil altcuiva, “ţarã, ţarã, vrem ostaşi”, când câutãm sã atragem alãturi oameni de care avem nevoie.
Jocul “de-a v-aţi ascunselea” este şi el prezent în viaţa de adult, atuci c…

Proba 10. Ce ne mai place joaca!

De când eram micã am tot cãutat modalitãţi de a ieşi din realitate, de a da la o parte pentru o vreme lumea din jur şi toate problemele. Și am tot experimentat diverse chestii care sã mã ajute sã mã detaşez de gânduri şi probleme pentru o perioadã.
Dacã vã gândiţi la LSD, nu suntem pe aceeaşi lungime de undã.
Bunica mea croşeta. Zicea cã o ajutã sã se relaxeze. Am încercat şi eu. Nu numai cã nu mã relaxeazã, dar mã mai şi enervez cã ceea ce croşetez eu nu seamãnã cu nimic.
Ȋn prezent, am gãsit remediul stresului: cititul. O carte bunã te scoate din realitate şi timp de câteva ore, uiţi de toate problemele.
Ȋnsã înainte de a ajunge aici, am trecut prin mai multe etape. Una dintre ele a fost cea a jocurilor. Cred cã aveam cam 12 ani când am descoperit Mortal Kombat şi am fost foarte încântatã. Am jucat apoi Revolt, Need 4 Speed, Diablo II şi Gothic II. Oh, Gothic, pe ãsta l-aş juca şi acum.
Singurul joc online de care m-am ţinut o vreme a fost Metin. Nu pot sã spun cã e cine ştie ce, dar m-a…

Proba 9. Stampile si obiecte de papetarie accesibile

Sunt o scriitoare. Ȋntotdeauna am fost. Publicatã sau nu, voi rãmâne o scriitoare.
Am tot timpul la mine o foaie şi un pix, pregãtitã pentru cazul în care îmi zboarã prin minte o idee pe care vreau s-o pescuiesc şi s-o transpun pe hârtie.
Ȋntr-o zi, eram în parc şi m-am simţit inspiratã sã scriu o poezie, dar nu aveam niciun fel de foaie la mine, aşa cã am scris pe şerveţele:
Pe drumuri pustiite de negurã şi fum, Ascunse în uitare de norii ca de scrum, Pãşeşte solitar în drumul lui ascuns, Un cãlãtor de-al brumii rece val pãtruns.
Piciorul calcã frunzele îngãlbenite, Clipeşte sã alunge lacrima ce-asfinte. Privirea piezişã cautã drumul înapoi, E singur pe un drum ce era pentru doi.
Mâna rece, tremurândã, se strânge in pumn, Tânjeşte dupã acel suflet nedemn, Ȋn vântul ce şuierã nemilos de aproape, Sperã sã audã un murmur de şoapte.
Ȋn toamna rece şi nemiloasã cautã cu indârjire, Acea voce caldã, plinã de iubire. Dar ea s-a stins, trãdãtoare flacãrã falsã, Ce odatã strãlucea pe bolta albastrã.
Uitat de f…
Imagine

Proba 8. Care este adevaratul secret al seductiei?

Imagine
Parfumul meu preferat ne-a provocat din nou la seducţie.
Aşa cã, sã vã spun pãrerea mea despre flirt şi cucerire.
Majoritatea tipelor, atunci când se îndrãgostesc, se schimbã radical, intrã într-un rol de femeie perfecta, comportându-se aşa cum cred ele cã ar trebui sã fie pentru a-l da pe spate pe EL.
Eu le-aş întreba: “Ok, şi cât timp crezi cã îi va lua sã realizeze cã de fapt tu nu eşti aşa? Nu e mai bine sã te placã pentru ceea ce eşti, decât pentru o mascã bine lucratã, purtatã cu stoicism?”
Anul trecut, când am avut de scris despre seducţie, habar nu aveam ce sã scriu, pentru cã eu nu îmi fac scenarii, nu mã transform atunci când vreau sã cuceresc, nu mã schimb în niciun fel. Sunt doar eu, aceeaşi eu ca în fiecare zi.
Asta nu înseamnã cã merg la prima întâlnire îmbrãcatã într-un sac de cartofi şi cu un cuib de cuci în cap. Nu fac asta pentru cã nu e genul meu sã merg undeva neîngrijitã. Dar ca şi comportament, nu schimb nimic. Mã comport la prima întâlnire şi înainte de ea, aşa cum v…

Proba 7. Gentile reimaginate

Imagine
Astãzi vã voi prezenta 7 moduri în care poţi folosi o geantã Reeija. Ȋn afarã de cel evident, de pãstrare a obiectelor necesare sau nenecesare a unei femei, purtatã pe umãr.
1. Geanta- portfard. De obicei, folosesc genţile micuţe pe care nu le mai port pe post de portfard. Desfac acea curea care se foloseşte pentru a purta geanta pe umãr, îmi pun câteva farduri înauntru şi…voila! Am un portfard drãguţ şi ingenios.
2. Geanta- copertã Am avut odatã o geantã care începuse sã se desfacã pe la cusãturi. Cusutul este unul dintre anti-talentele mele, aşa cã m-am hotãrât sã o desfac de tot, sã vãd ce fac cu ea. Am reuşit sã o transform în copertã pentru carte. Am şi închis-o cu cureaua. Asta mi-a amintit de volumele frumos legate în piele despre care vorbea Eliade în Memoriile sale.
3. Geanta-port-pisici O prietenã a trebuit sã meargã cu pisicuţa ei la medicul veterinar, şi cum nu avea cuşcã, s-a gândit, s-a rãsucit, pânã la urmã a bãgat-o în geantã şi a pornit la drum.
4. Geanta-tablou Am o geantã d…

Proba 6. Vacanta perfecta la Straja

Imagine
Cei care mã cunosc personal şi cei care îmi citesc blogul ştiu cât de mult urãsc iarna. Ȋn fiecare sfârşit de toamnã/ început de iarnã am o perioadã de o sãptãmânã sau douã în care îmi este frig încontinuu, indiferent câte haine pun pe mine. Și pun, credeţi-mã, mã îmbrac atât de gros încât îmi e mai uşor sã mã rostogolesc decât sã merg pe stradã.
Ȋn aceste circumstanţe au hotãrât prietenii mei: “Trebuie sã te împrietenim cu iarna!”
Și unde m-aş putea împrieteni mai bine cu iarna, dacã nu la munte?
Aşa cã ne-am urcat în maşinã, cu destinaţia Straja, pentru a petrece un weekend acolo.
Ne-am cazat la Vila Alpin, un loc de cazare bine ales, în inima…iernii.
Nu era de ajuns cã amicii mei insistau sã mã vadã prietena iernii, mi-au fãcut cunoştiinţã şi cu schiurile şi zãpada. Partea mea sado-maso spera sã cad şi sã îmi rup piciorul, sã ajung la spital, pentru a-i putea învinui pe ei pentru tot.
Ȋnsã a fost nevoie sã îmi calc pe orgoliu şi sã îl strivesc bine cu bocancul, pentru a putea mãrturisi c…