P.S. Te iubesc


Recenzie scrisa in cadrul campaniei vALLuntar, iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA.

p.s. Te iubesc de Cecelia Ahern

Gerry nu era doar soţul lui Holly.Era sensul ei în viaţã, era motivul pentru care se trezea dimineaţa. Holly nu s-a dus la colegiu, ca sã petreacã mai mult timp cu Gerry, nu a vrut sã îşi construiascã o carierã, pentru cã tot ce îşi dorea era sã vinã ora 6 şi sã ajungã acasã, la Gerry. Sã îi fie soţie era pentru ea o slujbã cu normã întreagã, era tot ce îşi dorea şi o fãcea fericitã. Nu doar cã îl iubea pe Gerry, era dependentã de el. Gerry era pentru ea lumina care o cãlãuzea în viaţã.

Dar ce-i de fãcut când lumina se stinge şi rãmâi singur în întuneric? Când sensul vieţii tale nu mai existã, de ce sã mai trãieşti? Când temelia vieţii tale, stâlpul care susţinea tot ce ai construit se prãbuşeşte, ce rãmâne de fãcut?
Gerrt ştia cã va muri şi mai ştia şi cât de greu îi va fi lui Holly, aşa cã a lãsat un set de scrisori pentru ea. El îi cere sã deschidã câte o scrisoare pe lunã, sperând cã asta o va ajuta sã treacã mai uşor prin etapele doliului.

Va reuşi ea sã îşi construiascã o viaţã nouã, sau va încerca sã îl învie pe Gerry prin aceste scrisori, mutându-şi dependenţa spre ele? Va învãţa ea sã trãiascã fãrã el?
Atunci când te desparţi de cineva, dar el este înca în viaţã, e mai uşor sã faci faţã situaţiei. Ȋţi aminteşti motivele despãrţirii, lucrurile negative, defectele sale, momentele neplãcute, iar tristeţea se transformã în furie. Furia devine urã, iar ura ucide iubirea. Poţi sã te duci la el, sã îi spui cã e un idiot şi cã îl urãşti, sã ţipi la el ca sã te descarci, poţi sã îl învinovãţeşti şi sã te vindeci.

Dar când acea persoanã a murit, pe cine dai vina? Pe Dumnezeu? Pe soartã? Nu te poţi opri sã nu întrebi “de ce el?”, “de ce eu?”, “de ce noi?”.Și întrebi asta neîncetat, dar nu îţi rãspunde nimeni.

Nu poţi sã îl învinovãţeşti pe cel care a murit, nu poţi nici mãcar sã te învinovãţeşti pe tine, pentru cã nu îţi stãtea în putere sã îl ţii în viaţã.
E o carte frumoasã şi tristã. De fapt, e mai mult decât o carte: e o lecţie de viaţã. Am învãţat douã lucruri importante din aceastã carte: primul este cã niciodatã nu trebuie sã devii dependent de o persoanã. Nu spun sã nu iubeşti, nu spun sã nu faci compromisuri. Spun doar cã e bines ã te gândeşti la propria persoanã, pentru cã dacã va veni momentul în care vei rãmâne doar tu cu tine, sã nu descoperi cã tu, ca persoanã, nu exişti; cã existai doar în raport cu altcineva.

Al doileea lucru pe care l-am învãţat este cã “vei putea încã mult timp dupã ce ai spus cã nu mai poţi.” (O. Paler)
Gãsisem zilele trecute un citat drãguţ, care conţine mult adevãr: “nu ştii cât eşti de puternic, decât în momentul în care a fi puternic este singura opţiune pe care o ai.”
M-a ajutat foarte mult aceastã carte, în perioada asta a vieţii mele în care şi eu sunt pe cale sã pierd pe cineva. Oamenii mor, e o realitate. Cred cã de aceea s-au scris atâtea cãrţi cu vampiri: din dorinţa oamenilor de a evita moartea, de a o sfida, de a fugi de ea.

Am râs şi am plans citind aceastã carte, iar la final, am devenit mai puternicã, mai capabilã sã mã lupt cu obstacolele vieţii, mai hotãrâtã sã trãiesc la maxim fiecare zi, sã îi preţuiesc mai mult pe cei din jur, sã mã bucur de fiecare clipã, pentru cã nu ştii care poate fi ultima.

"Dacă asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns şi l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată şi încă o dată până la infinit. Dacă aş şti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune “te iubesc” şi nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja ştii." (Gabriel Garcia Marquez)

Comentarii

Andra a spus…
Ce frumooooos!n Imi vine sa mai citesc odata cartea dupa ce am citit-o!

aA a spus…
o carte care indulceste putin moartea si da putere celor ramasi. concluzia e cea care ai tras-o si tu, e bine sa te bazezi pe tine in orice relatie, e nesanatos sa traiesti agatat de celalalt.
Benjamin Button a spus…
Wow, filmul este o adaptare putin diferita fata de carte. Cel putin asa imi pare dupa ce am citit recenzia ta. ( Deci am vazut filmul si nu am citit cartea inca, da , rusine sa imi fie! :) )

In orice caz, amandoua , atat filmul cat si cartea sunt capodopere de arta.
Da, nu exagerez, sunt lectii de viata asa cum ai mentionat si tu, ce nu se dau batute pana nu iti deschid ochii.

Ce ai scris tu m-a inspirat, dependenta, moarte, :) vampiri, tot ce ai spus face sens cu mine.

Cat despre perioada prin care treci, tot ce pot sa spun este ca nu s-a dovedit stiintific ca dupa moartea corpului nu exista in mod cert un alt pas.
Asadar, ne permitem a ne imagina ca moartea e doar un pas pe drumul nostru.

Suntem liberi sa alegem sa ne bucuram de fiecare drum pe care il urmam...
Dana a spus…
Super, o carte p sufletul meu.
Johnny Smiths a spus…
e, dependenta face parte dintr-o relatie, iar dupa vreme buna nu ii chiar lesne sa realizezi care sunt momentele dependente si care nu, odata ce esti unul si acelasi cu celalalt, (pt ca sunteti profund indragostiti) nu e cale de intoarcere, esti dependent si tot ce ai de facut este sa iti iei din cand in cand "liber" sa iti aloci timp pentru tine, si asta e si mai greu, pentru ca rareori esti constient de dependenta ta...

frumoasa publicatie,frumoasa poveste,frumoasa recenzie.

thumbs up
Bianca a spus…
Aaaa, am auzit si eu de PS: I love you. Deci e frumoasa. Suna tentant, cred ca ar arata bine pe noptiera mea. :D
Eli a spus…
Imi place ideea cu dependenta de cineva, poate o dezvolti in viitor.
Myuuki a spus…
Am mai citit "Cartea viitorului" de Cecilia Ahern si nu m-a impresionat chiaaar atat de mult, cu toate ca are un subiect destul de sensibil. Poate ca a fost de vina varsta, am citit-o acum ceva ani.
"P.S. Te iubesc" este cartea care a impanzit insa vitrinele tuturor magazinelor in luna februarie si ma tot gandeam ce are atat de special.
Totusi, inca din titlu se nuanteaza firul romantic si totusi tragic al povestii. Formula e chiar draguta, nu m-as fi gandit niciodata sa pun un astfel de titlu unui roman; imprevizibil, cam asta e si ideea:).
Si mai e chestia ca inca de cand a aparut cartea m-a atras, oarecum. Iar acum, afland si mai multe despre subiectul ei, cred ca voi vrea s-o citesc.
>:D<
Ce dragut ca ai avut rabdarea si pasiunea de a te dedica unei carti careia filmul regizat ii e premergator. Recenzia ta e foarte sensibila, iar citatul lui Paler cum nu se poate mai potrivit!
Elena a spus…
Foarte frumoasa recenzia ta! Iar cartea dupa ce te umple de tristete, probabil te face mai puternic.
Alex a spus…
Am si eu cartea asta prin biblioteca, dar nu ma inspira prea tare. Acum as citi-o.
Sofia a spus…
Foarte interesanta cartea :D
Cristi a spus…
Nu ma dau in vant dupa carti de dragoste , sunt genul celor politiste, DAR, m-a tot sacait prietena pana a trebui sa aleg intre a citi cartea sau a vedea filmul. Si recunosc ca am vazut filmul.
Si mai recunos ca nu a fost chiar asa rau. Bine, hai recunosc ca mi-a placut.

Poate ar trebui sa ii fac cadou cartea ?!?!

Johnny Smiths a spus…
Cristi, fetele se dau in vant dupa cadouri siropoase , pardon, bine gandite.

va aprecia cu certitudine. ;-)
Johnny Smiths a spus…
Eli, cu mine vorbesti? daca vorbesti cu mine putem discuta in privat despre dependenta. :))
Anonim a spus…
"Cristi, fetele se dau in vant dupa cadouri siropoase , pardon, bine gandite"

Fetele nu se dau in vant dupa siropuri. nu stiu de unde ai auzit tu asta.

cartea este intra-adevar un cadou excelent. aici ai nimerit-o.
A.M. a spus…
Imi plac citatele. Mereu pui citate care rezoneaza cu mine.
Pishky a spus…
am văzut filmul.. foarte frumoasă povestea :)

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã