Ipocrizie, deceptie, un fel de criza adolescentina la 24 de ani


Urasc ipocrizia. Nu stiu daca e lucrul pe care il detest cel mai tare la oameni, dar sigur e in top 3.
Simt cum imi clocoteste sangele in vene, mi se face parul maciuca, ma apuca disperarea.
Si totusi, nu am putut sa gasesc o singura persoana care sa nu fie ipocrita. Fiecare a facut ceva la un moment dat care sa imi dea acest sentiment. Si nu ma refer la ipocrizie doar in sensul de persoană care se arată altfel de cum este. 
E o chestie, cum sa va explic...
Judecam, pentru ca asta e natura noastra, oricat am fi de corecti, trebuie sa fim si sinceri cu noi: unii mai des, altii mai rar, dar toti judecam. Bun, si judeci tu pe cineva, apoi, peste o zi, o luna, un an...ce crezi? Faci exact ca el. Ei, asta iti scrie pe frunte IPOCRIT.
Suntem o lume de ipocriti. Poate ca si eu sunt uneori ipocrita, cine stie, nu pretind perfectiunea. Dar sunt momente in care chiar simt ca nu mai pot face fata acestei ipocrizii.
Nu sunt un justitiar, nu mai sunt demult, nu mai proclam drepturi, nu iau apararea nimanui. Chiar daca pe moment as tine o intreaga lectie intitulata "ce tie nu-ti place, altuia nu-i face". 

 Dar tac, nu m-a angajat nimeni ca avocat. Nu are rost sa pornesc o discutie din asta, sa ma cert cu cineva la care poate tin, pentru ca nu avem aceleasi principii. Poate si asta e tot ipocrizie: ma afisez ca o persoana sincera, dar il loc sa spun ca nu sunt de acord tac si inghit. Va spun si de ce fac asta: in ultimul timp, sunt foarte stressata, nivelul impulsivitatii mele a crescut cu 200%. Daca as incepe o astfel de discutie, ar duce la cearta, pentru ca nu-mi pot controla impulsurile. 
Altfel spus si mai pe scurt: sunt o lasa. Traiasca ipocrizia!

Comentarii

Unknown a spus…
Asta da subiect .
9 noiembrie 2012 la 01:48
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Proba 23. Tehnologia Philips, la picioarele tale

Imagine
Dicţionar de electrocasnice şi expresii sau Lucrurile fãrã de care nu pot trãi Filtru de cafea: acel obiect pe care îl vãd rar, pentru cã cel mai des îl utilizez cu ochii închişi de somn. Frigider : cuvânt ce provine din stomaticescul “mi-e foame” şi  este casa bunãtãţilor. Atunci când casa bunãtãţilor e goalã, şoarecii joacã pe masã. În acest caz şoarecele fiind livratorul de pizza. Aspirator : varianta scurtã a expresiei “mama, îmi faci şi mie curat în camera?” sursa Maşinã de spãlat : acel aparat de spãlat genţi, poşete şi pantofi. Probabil şi haine. sursa Oferteelectrocasnice :  veste bunã şi motiv pentru a achiziţiona un cuptor cu microunde şi un prãjitor de pâine. sursa  Robot de bucãtãrie : un robot care bucãtãreşte, nu? Nu? Grãtar : obiect des utilizat împreunã cu expresia ”de azi am intrat la regim!” sursa Fier de cãlcat : Obiect bun la casa omului, folosit pentru a întinde şi netezi haine. Uneori şi pã
Citiți mai multe

Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, si tu poti fi un mester priceput!

Imagine
De când mã ştiu, am iubit natura. Unii îşi doresc vile, lux şi nşpe mii de plasme. Eu vreau o cabanã de lemn pe un deal, o grãdinã cu de toate şi mulţi copaci. Oamenii au uitat importanţa copacilor, eu nu. Fotografie din arhiva personala  În urmã cu aproape zece ani am plantat un stejar la ţarã şi eram atât de încântatã, de ziceai cã am luat Nobelul. Era o nuieluşã atât de fragilã, încât pãrea cã orice vânt îl poate rupe. Îi puneam apã şi vorbeam cu el: “sã te faci mare şi frumos, sã faci umbra în curte!”. Când eram mica, o ajutam pe bunica la treburi prin curte: dãdeam de mâncare la pui, sãpam florile cu sãpãliga, iar când se culegea via eram prima. O boabã mergea în coş, una în stomac. Când nu fãceam diverse treburi în curte, mã urcam în copaci, îmi juleam genunchii, înotam în Argeş, alergam, îmi juleam din nou  genunchii, dar eram tot timpul cu zâmbetul pe buze. Una dintre activitãţile mele preferate era sã merg desculţã pe pãmântul proaspât arat. Masaj la tãlpi mai
Citiți mai multe

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune.
Citiți mai multe