Gaudeamus, Trofeul Arthur si alte chestii

Cu ce sa incep? Iar am o cantitate mare de frustrare acumulata.

Am o dorinta arzatoare sa scriu despre moarte. 
Dar nu despre moartea corpului fizic, aia la care va ganditi voi, ci despre moartea increderii, a iubirii, a sentimentului de siguranta.
Insa sunt obosita, asa ca fac o scurta istorisire a gandurilor zilei si ma retrag.
  1. Nu mi se pare normal ca se cer bani la intrarea la Gaudeamus. Nu ca as fi stat in aia 10 lei, dar ca strategie de incurajare a cititului, sunt praf.
  2. Nu am castigat concursul de debut, ceea ce ma asteptam. Nu ma asteptam, insa, ca cea care a luat premiul cel mare sa faca asa o gafa. Nici nu mai stiu in ce context a spus-o, dar ne-a aratat clar ca "stie" bine limba romana.
  3. Mi-am luat o gramada carti, am ramas fara bani, vorba lu' mama: "o sa ai ce sa tragi pe nas o saptamana!"
Daca nu v-ati prins, eu trag carti pe nas, pentru ca le citesc repede si sunt ca un drog pentru mine: imi dau o stare de detasare de la realitate, ma izoleaza in lumea lor si pe langa asta, imi dau toti banii pe ele. :))

s-au copt merii sãlbatici

s-au copt merii sãlbatici
şi nu mã pot gȋndi la nimic doar fumez şi las fumul sã fie
zgomotul de fond al gȋndurilor
care coboarã lin pe un bilet compostat

perdelele nu miscã ȋmi dau senzaţia cã sȋnt locuitorul
unei fotografii
e suficient de linişte sã auzi
cum bate inima unui bãrbat care a pierdut dragostea

lipeşte-ţi obrazul de pieptul meu ascultã
sunetul
groaza din
inima unui bãrbat care şi-a pierdut dragostea

e ca atunci cȋnd te afli la marginea unei pãduri
ȋntunericul se lasã dintr-o data
frunzele nu mai foşnesc şi
aerul vibreazã ȋncet ca o coardã de violoncel

ȋn tãcerea dintre respiraţii
simţi ceva rece ȋn piept şi te blochezi atunci
privirea se rãneşte
ȋn copacii plini de ţipete

Leonard Ancuta (poemul meu preferat din ce am citit pana acum)


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã