Poezie






Ruga

Tãcutã,
Zbuciumatã,
Strãlucind în asfinţit,
Mereu de neclintit.

Ascunzi misterele  albastre
Ȋn valuri spumoase.
Sorbi raze de soare
Pe buzele pale.

Iubeşti tãcerea rece,
Ascunzi viclene farmece,
Te simt aproape, te vãd în zare,
Iubitã mare.

Zbuciumul meu te cheamã,
O chemare infamã
Din adâncuri negre, pustiite,
Pe buzele tale sorbite.

Tãcutã,
Zbuciumatã,
Ȋmi continui ruga mutã.
Iar strigãtul se pierde în zarea absolutã.


Inspirata din melodia asta:


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Proba 23. Tehnologia Philips, la picioarele tale

Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, si tu poti fi un mester priceput!

Pãrându-mi rãu de adolescenţã