Picaturi de cerneala

Eu de obicei nu scriu poezii. Bine, eu de obicei nu scriu nici povesti tampito-trasnite ca cea din postul anterior. Eu e obicei...nu fac multe chestii. Dar acum nu mai sunt eu. Deci...v-o prezint de noua "eu". Inca nu m-am hotarat daca e sau nu mai buna decat cea veche, va anunt daca ma hotarasc sa o pastrez.


Nu pot spune "eu de obicei nu bat campii",pentru ca asta fac de cand ma stiu.


Ma rog, poezia:







Picaturi de cerneala

Din albastre ceruri,
Dintr-al misterelor amoruri,
Se cerne in sclipiri de diamante
Un suflet sfasiat de soapte.

Mana sa gingasa pluteste incet
Peste acel magic si ingalbenit pergament.
Respira profund,simte durerea,
In ultimul ceas domneste tacerea.

O litera aurita,
O strofa poleita,
O poezie in dar
Imbracata in amar.

Din suflet acele simtiri,
Din minte acele iubiri,
Coboara pe foaia alba taine ascunse
De dor si de lacrimi patrunse.

Asculta tacerea si spune in vis
Ce nu poate rosti in abis.
Cu cheia ruginie incuie simtirea,
In urma lasand doar amintirea.

Paseste incet pe pamantul uscat,
Nu-si aminteste, dar nici n-a uitat
In urma sa, trezite din amorteala,
Curg picaturi de cerneala.

Comentarii

kyky™ a spus…
Este grozava poezie:X Imi place foarte mult cum ti-a iesit rima<3
adriana108 a spus…
Suflet de poet :X

Postări populare de pe acest blog

Proba 23. Tehnologia Philips, la picioarele tale

Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, si tu poti fi un mester priceput!

Pãrându-mi rãu de adolescenţã